Talentata cântăreață Elena Gheorghe și-a petrecut întotdeauna vacanțele de iarnă alături de întreaga familie.
„Așteptam cu nerăbdare și atunci, ca și azi, să mă întâlnesc cu frații, bunicii, unchii, mătușile, verișorii mei. Pe 25, chiar în prima zi de Crăciun, în casa alor mei este o tradiție, și nimeni nu lipsește: prânzul alături de toți cei 17 fini ai lor împreună cu familiile. Se fac pregătiri multe, se mănâncă grozav, se râde cu poftă și e o emoție minunată să ai atâta lume, pe care o iubești, lângă tine.“
Cele mai frumoase emoții
„Toată vânzoleala din casă pentru pregătirile de Crăciun, lumea multă care venea să ne colinde, cina de Ajun cu toată familia, bucuria de a fi împreună și toată armonia din jurul meu rămân pentru mine emoțiile cele mai frumoase de Sărbători.
Aveam (și încercăm și acum să le respectăm) tot felul de mici «ritualuri», care ne făceau să intrăm încet-încet în atmosfera Sărbătorilor. De exemplu, împreună cu Ana, sora mea, pregăteam salata de boeuf pentru cina de Ajun, în timp ce mâncam… pufuleți Gusto. Era ocazia să facem ceva amândouă, să ne arătăm «talentul artistic la ornat» și să plănuim cu ce ne îmbrăcăm de Revelion. Și anul trecut, în Ajun de Crăciun, tot asta am gătit împreună și am mâncat Gusto, care au rămas și acum pufuleții preferați de întreaga familie, inclusiv de Nicholas (n.r. – fiul Elenei, în vârstă de aproape doi ani), iar Ana, care era însărcinată în luna a cincea, și-a găsit rochia per-fec-tă pentru seara de Revelion.
Îmi mai amintesc de seara de Ajun, în care dormeam toți trei frații și plănuiam cum să nu ațipim, ca să-l prindem pe Moș Crăciun in flagrant.
În maximum un ceas «sforăiam», iar dimineața făceam întrecere cine ajunge primul la brad, să vadă ce-a primit de la Moșu’. Anul acesta, am stabilit cu Ana ca Nicholas și Lucas, nepoțelul meu, să doarmă împreună de Ajun, ca să preia și ei același obicei.
Bucuria de a primi cadouri
„Îmi amintesc cât de fericită am fost când am găsit în desaga Moșului albumul «Dau viața mea pentru o iubire», al Monicăi Anghel, care era idolul meu. Și de primul meu Walkman, pe care l-am primit după ce am cântat la serbare colindul «Deschide ușa, creștine!»; și-mi mai amintesc de un an în care Moșul a venit chiar la noi acasă și ne-a adus un sac de jucării, dulciuri, pufuleți, ghete și haine pentru toți trei. Atunci am primit și un casetofon (era foarte cool pe vremea aceea) pe care l-am «forjat» bine de tot la party-ul de Revelion din acel an.
Acum a venit rândul meu să fiu moș și să iau cadouri: anul acesta, îi voi lua lui Nicholas o trotinetă! Da, Piticolas vrea să fie șofer de… trotinetă! ). Când ai în jurul tău copii, emoțiile sunt și mai mari, iar Moșul pare mai darnic.“